Este vorba despre cine trebuie sa plateasca notificarea in functie de cine este expeditorul.

esente
[e-ṣèn-te] ant. esento
(pl. -ti)

A agg.


1 Libero da un obbligo, da un dovere: e. da obblighi militari, da imposte, dalle lezioni; essere, restare e. da qualcosa
|| Fare esente qualcuno da qualcosa, esentarlo, dispensarlo
http://dizionari.repubblica.it/Italiano/E/esente.php

SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut.
https://dexonline.ro/definitie/scutit